With heavy hearts, we announce the passing of our dear mother and grandmother, Eva Stoica, on January 6th, 2022 at the beautiful age of 91 after a long and courageous battle with Alzheimer disease and breast cancer. She reluctantly leaves behind her son Ionel, granddaughter Ioana, daughter-in-law Mirela, and loving nieces and nephews. Eva is predeceased by her beloved husband of 36 years, Iacob, son Doru and daughter-in-law Ana, who have now been reunited with her in heaven.

Born in 1930, Eva’s early life was complicated by major world events, which shaped her into a perseverant, strong, tenacious, and kind woman. She grew up in a small village and dropped out of school to work and contribute financially to her family. Even once married to the love of her life, Iacob Stoica, a veteran of World War II, Eva worked hard to ensure her family had everything they needed. In the post-war era, Eva worked her full-time job during the day at the textile factory, and helped her family build a house, brick by brick, at night. Unimaginably, she had to standby powerlessly as that house was taken away from them by the communist regime at the time, bulldozered, and replaced with apartment buildings – a tragedy that Eva never quite recovered from.

Despite a difficult early life, Eva relied on her strong faith and pulled strength from it to fuel her empathy for others and to overcome every obstacle in life, including losing her husband in 1993. She loved taking care of everyone around her and bringing people together, often through baking unique and delicious desserts, which led to being known as “Mami Eva” to virtually everyone that knew her. Eva was simultaneously strong as a rock, and soft as a petal: an inspiration to us all.

Eva was a hard worker and spent decades growing a large vegetable garden which she used both as a source of income and as a source of pride, energy, and love. Eva made her sure that she was always surrounded by the most beautiful and colourful flowers and gifted them to family members, friends and neighbours to help bring smiles to their faces. She loved being a part of her local church community and singing in church choirs.

In her last decade of her life, Eva lived in Toronto with her youngest son, Ionel, and his family. She loved reading poems by Mihai Eminescu, crocheting beautiful macramé pieces, and listening to classical music. She found great pride in her son’s accomplishments, and loved watching him play the violin, solo or in various Toronto orchestras. She adored her family from all over the world with every fiber of her being until the very end.

Eva was an exceptional woman with a beautiful soul and will be missed forever.

Many thanks to the wonderful staff at Cortellucci Vaughan Hospital (Mackenzie Health) who cared so deeply, thoroughly, and compassionately for Eva in her last weeks with us.

In lieu of flowers, a donation can be made in her name to the Alzheimer Society of Canada (https://alzheimer.ca).

---------------------------------------------------------------------------------

Cu inima grea, anunțăm incetarea din viată a iubitei noastre mame și bunici Eva Stoica, pe 6 ianuarie 2022, la frumoasa vârstă de 91 de ani, după o luptă lungă și curajoasă cu boala Alzheimer și cancerul de sân. Ea lasă in urma ei pe fiul Ionel, nora Mirela si fiica lor Ioana, cat și pe nepoții iubitori aflati in Romania. Eva a supravietuit pierderii iubitului ei soț Iacob cu care a fost impreuna timp de 36 de ani și fiului Doru cu nora Ana, care acum s-au reunit cu ea în rai.

Născută în 1930, viața timpurie a Evei a fost complicată de evenimente mondiale majore, care au transformat-o într-o femeie perseverentă, puternică, tenace și sufletista. Ea s-a nascut intr-un sat mic,și a abandonat școala pentru a lucra și a contribui financiar la familia ei. Chiar și odată căsătorită cu iubirea vieții ei Iacob Stoica, un veteran al celui de-al doilea război Mondial, Eva a lucrat din greu pentru a se asigura că familia ei are tot ce avea nevoie. În epoca postbelică, Eva lucra ziua cu normă întreagă la fabrica de textile și își ajuta familia să construiască o casă, cărămidă cu cărămidă in restul timpului, pana tarziu in noapte. În mod inimaginabil, a trebuit să stea neputincioasă, deoarece acea casă le-a fost luată de regimul comunist de la acea vreme, buldozerată și înlocuită cu blocuri de apartamente – o tragedie din care Eva nu și-a revenit niciodată.

În ciuda unei vieți timpurii dificile, Eva s-a bazat pe credința ei puternică și a extras putere din ea pentru a-și alimenta empatia față de ceilalți precum și pentru a depăși orice obstacol din viață, inclusiv pierderea soțului ei în 1993. Îi plăcea să aibă grijă de toți cei din jurul ei și să aducă oamenii împreună, adesea prin pregatirea de prăjituri unice și delicioase, ceea ce a făcut-o să fie cunoscută drept „Mami Eva” de practic toți cei care o cunoșteau. Eva a fost în același timp tare ca o piatră și fina ca o petală: o inspirație pentru noi toți.

Eva a muncit din greu și a petrecut zeci de ani cultivând o grădină mare de legume pe care a folosit-o atât ca sursă de venit, cât și ca sursă de mândrie, energie și dragoste. Eva s-a asigurat că este întotdeauna înconjurată de cele mai frumoase și colorate flori pe care le-a oferit adesea rudelor, prietenilor si vecinilor care o vizitau, pentru a aduce zâmbete pe fețele lor. Îi plăcea să frecventeze cu regularitate serviciile religioase și să cânte în corul bisericesc.

În ultimul ei deceniu din viață, Eva a locuit în Toronto cu fiul ei cel mic Ionel și familia lui, Mirela si Ioana. Îi plăcea să citească poezii de Mihai Eminescu, să croșeteze fete de masa si alte piese frumoase din macramé și să asculte muzică clasică. A fost intodeauna mandra de realizările fiului ei și i-a plăcut să-l privească cântând la vioară solo sau în diferite orchestre din Toronto. Și-a adorat familia cu fiecare fibră a ființei ei până la sfârșit.

Eva a fost o femeie excepțională cu un suflet frumos și ne va lipsi pentru totdeauna.

Multe mulțumiri minunatului personal de la Spitalul Cortellucci Vaughan (Mackenzie Health) care au ingrijit-o profund și cu multa compasiune în ultimele ei săptămâni de viata.

În loc de flori, se poate face o donație către Societatea Alzheimer din Canada (https://alzheimer.ca).