Cristina, Adrian & David Daniel (friend & Godmother)

Entered December 28, 2020 from Montreal

God rest you in peace! Dumnezeu sa te odihneasca in pace tanti Stela, la loc de lumina, verdeata si fericire vesnica; de acolo de sus sa veghezi asupra noastra! O sa ne amintim mereu cu drag de chipul dumitale bland, bun si luminos! Doamne ajuta!

Zaklina Petkovic (friend)

Entered December 29, 2020 from Whitby, ON

Deepest condolences from Zaklina and her family.

Mircea Predut (Friend)

Entered December 30, 2020 from Bucharest, Ro

Sincere condoleante familiei indurerate.

Felora (Friend)

Entered December 30, 2020 from RH

Our deepest condolences to you Gina and your family. We are so saddened that you’ve lost your wonderful mother but we wish you strength to get through this. You are so lucky to have had her for all these years and she is so lucky to have a daughter like you. You had so many amazing years together and her memory will live on through you and your children.

Nina & Burgess (Friends)

Entered December 30, 2020 from Richmond Hill

She will be truly missed! RIP

Nu se poate descrie in cuvinte relația cu Mama. Cuvântul Dragoste e doar o înșiruire de litere. Simțământul dragostei - mai ales fata de mama - este sacru.

Încerc totuși sa spun câteva cuvinte despre Mama și sa aduc din memorie câteva întâmplări care mi-au marcat viata.

Floarea, ori Stela cum i se mai spunea s-a născut la 5 Martie 1940 în România în comuna Piatra în mijlocul bărăganului. Bunicii mei din partea mamei Anghel și Elena, oameni gospodari de altfel li s-a confiscat tot avutul la venirea comuniștilor și au trebuit sa trăiască săraci la fel ca tot ceilalți din jurul lor.

Singura fata la părinți, mama și-a iubit părinții fără nici un fel de rezervare.

De când o știu a fost o luptătoare. Îmi spunea ca totdeauna a fost prima la școala. Fata preotului era la competiție cu ea. Mama era mai buna la școala însă premiul întâi era rezervat. Într-un an a fost atât de supărată ca a aruncat cu florile în profesoara ca ea nu accepta premiul doi.
O fata cu o coloana verticala, care toată viața a fost prima la toate

Tatăl meu, din București a intanlit-o pe mama într-o vizita la țara și s-au plăcut imediat. S-au cununat cum e tradiția și s-au mutat la București într-un apartament dat de partid în perioada 60. Acolo m-am născut eu și mai târziu sora mea Gina.

Am avut o copilărie fericita. Mama și Tata ne-au iubit mai presus de ei însăși și ne-au răsfățat cât au putut de mult. Crăciunul era o feerie. Jucării multe și nu știu cum reușeau dar făcea rost de banane și portocale pe care parca le văd cum le lăsau să se coacă pe șifonier. Având mașina – mare lucru pe vremurile acelea – am vizitat toată țara împreuna cu tata mama și Gina. La bunici când veneau în vacanța veneau încărcați de cadouri și jucării.

Viața îți rezerva tot felul de surprize. Tatăl meu s-a inbonlavit de o boala incurabila care i-a redus mobilitatea încet pe parcursul anilor, însă mama nu a încercat niciodată sa ceara socoteala lui Dumnezeu. Sfântul Antonie cel Mare, a adresat într-o zi lui Dumnezeu următoarea rugăciune: “Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe când alții ajung la cea mai adânca bătrânețe?”. Si Dumnezeu ii răspunse: “Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ți se cade ție a cunoaște.”.

În 1992 eu am plecat în Canada pentru o viața mai buna. Abia acum realizez suferința lor - suferința despărțirii...

Gina s-a mutat și ea în Canada la scurt timp, iar Mama s-a mutat și ea aici ca sa fim aproape cu toții.
A rămas legată de România, A mers aproape în fiecare an ca să-și vadă rudele și prieteni din România și ca să fie sigură ca mormintele familiei sunt îngrijite.

Sper ca a avut parte de o viața bună aici în Canada alături de copii ei. S-a bucurat pentru fiecare succes și realizare pe care am avut-o eu și Gina, și a fost parte integranta la toate evenimentele și bucuriile noastre. Fie ca era o zi de naștere, ori onomastica, ori când am mers la Niagara, la Montreal, ori când ne-am cumpărat casa.

A făcut călătoria vieții ei la Jerusalem și doamne cât s-a mai bucurat.

În Canada, Mama și-a făcut un cerc de prietene care au rămas cele mai bune prietene ale ei pana în ultima zi din viața. Cu prietenele ei avea a doua viața. Avea rutina ei de a da roata pe la magazinele din jurul casei, știa toate prețurile la fiecare aliment la fiecare magazin, și nu o păcăleai niciodată să cumpere ceva care știa ea ca e mai ieftin în alta parte.

Despre generozitatea și bunătatea ei necondiționată: Avea puterea sa împartă mâncarea ei cu cine credea ea ca ar avea nevoie.

În 2014 la un control de rutina i s-a descoperit un Cancer care l-a ținut în șah pana anul asta. După ce chemoterapia nu a mai fost posibila, cancerul a avansat rapid și în final Dumnezeu a luat-o la el pe data de 26 decembrie la ora 00:20.

Am ținut-o de mana când a trecut în lumea cealaltă. Dimineața, câteva păsărele ciripeau într-un copac jos în spatele blocului, iar în parcul din spatele blocului - ca niciodată - am văzut un cerb și o căprioara defilând.

Un preot spunea că sufletul celor care se sting în postul Crăciunului, trece dincolo ușor și ajunge direct în Cerurile Raiului fără să treacă nicio vamă. Oricând ar fi fost să fie, suferința mamei mele în viața mai ales cea din ultimii ani nu putea sa o ducă altundeva decât în ceata drepților.

Dumnezeu sa o odihnească în pace și sufletul ei să se mântuiască!